Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (III)

III

Atent la acţiunile mele,

Când amăgiri sau emoţii perturbatoare vor apărea în mintea mea [1],

Punând în pericol pe mine sau pe ceilalţi,

Le voi înfrunta şi îndepărta fără întârziere.

Dacă ne contemplăm mintea în momentul când suntem foarte egoişti şi preocupaţi de propria persoană ignorându-i pe ceilalţi, vom observa că
la rădăcina acestui comportament se află emoţii şi gânduri perturbatoare negative. Şi imediat ce constatăm că suntem sub influenţa lor dăunătoare, ar trebui să administrăm un antidot. Principalul mod de a ne opune afectelor perturbatoare este meditaţia asupra vidului, dar mai există şi alte antidoturi, pentru începători [în meditaţie]. Astfel pentru a combate ataşamentul putem medita asupra urâţeniei, pentru a combate mânia putem folosi meditaţia asupra iubirii, împotriva ignoranţei şi obtuzităţii, meditaţia asupra producerii intercondiţionate [2], iar pentru multe alte gânduri perturbatoare, meditaţia asupra respiraţiei şi energiei vântului [suflu].

Întrebare: Care produceri dependente?

Dalai Lama: Cele 12 legături [3] ale producerii intercondiţionate sau originii interdependente. Ele încep cu ignoranţa şi se termină cu îmbătrânirea şi moartea [4]. La un nivel mai subtil, puteţi folosi producerea interdependentă ca şi cauză pentru a stabili că, [de fapt] toate lucrurile sunt golite de o existenţă reală.

Întrebare: De ce să medităm asupra urâţeniei ca să ne învingem ataşamentele?

Dalai Lama: Ne formăm ataşamente faţă de anumite lucruri fiindcă le considerăm foarte atrăgătoare. Încercând să le vedeţi ca neatrăgătoare, sau urâte, contracaraţi această tendinţă. De exemplu, dacă vă formaţi un ataşament faţă de trupul unei anumite persoane, o vedeţi ca fiind, fizic, foarte atrăgătoare.

Dacă, însă, vă analizaţi acest ataşament, veţi observa că este bazat pe faptul că vedeţi, mai ales pielea persoanei de care v-aţi ataşat. Deci, acest trup, care pare atât de frumos, este compus din carne, sânge, oase şi acoperit cu piele. Iar pielea, dacă e jupuită, devine respingătoare. Toate părţile trupului sunt la fel, nu există frumuseţe în ele. Dacă vă gândiţi la sânge, veţi simţi teamă nu ataşament. Chiar şi o faţă frumoasă, dacă e zgâriată şi are cicatrici, nu mai este atrăgătoare. Spălaţi vopseaua şi nu mai rămâne nimic. Natura corpului fizic este urâţenia. Oasele, scheletul sunt respingătoare, craniul şi două oase încrucişate au o conotaţie negativă.

Astfel poate imaginată o persoană faţă de care simţiţi ataşament sau dorinţă. Gândiţi-vă la aspectele urâte ale obiectului, analizaţi-l din acest punct de vedere. Chiar dacă această metodă nu va reuşi întotdeauna să controleze întrutotul ataşamentul, totuşi îl va înfrâna. Acesta este scopul meditaţiei sau formării obişnuinţei de a vedea şi aspectele urâte ale lucrurilor.

O altfel de iubire sau bunătate este cea care porneşte de la alte motive decât a respecta şi iubi o persoană fiindcă e frumoasă. Esenţa iubirii pure este în gândul că fiinţa, care doreşte fericire şi vrea să evite suferinţa, are dreptul să fie fericită, deci simt pentru ea iubire şi compasiune. Această iubire este cu totul diferită de prima, care porneşte din ignoranţă, deci este întrutotul nesănătoasă. Cauzele iubirii-bunătate sunt sănătoase. Atunci când dragostea este doar ataşament, cea mai mică schimbare a obiectului iubirii, cum ar fi o mică schimbare de atitudine, te schimbă imediat, fiindcă emoţiile tale se sprijină pe ceva superficial. De exemplu, într-o căsătorie, deseori, după câteva săptămâni, luni sau ani, cuplul se transformă în duşmani şi sfârşesc divorţând. S-au căsătorit dintr-o dragoste profundă –nimeni nu alege să se căsătorească din ură – dar după scurt timp totul s-a schimbat. De ce? Datorită bazei superficiale a relaţiei; o mică schimbare a unei persoane produce o schimbare totală a celeilalte.

Ar trebui să ne gândim: „Celălalt este o persoană umana la fel ca şi mine. Aşa cum eu îmi doresc fericirea şi-o doreşte şi el. Ca o fiinţă conştientă, am dreptul al fericire, din acelaşi motiv îl are şi el.” această gândire sănătoasă dă naştere iubirii pure şi compasiunii. Apoi, indiferent cum se schimbă imaginea noastră despre acea persoană – de la bine spre rău şi urât – ea rămâne, de fapt, aceeaşi. Iar, fiindcă izvorul iubiri-bunătate rămâne aceeaşi, sentimentele noastre faţă de acea persoană vor rămâne neschimbate.

Antidotul la mânie este meditaţia asupra iubirii, fiindcă mânia este o stare foarte violentă şi grosolană, care trebuie înmuiată cu iubire.

Atunci când ne putem bucura de obiectele de care suntem ataşaţi, simţim o oarecare plăcere, însă, aşa cum spunea Nagarjuna [5], este ca şi cum ne-am scărpina când avem o mâncărime; ne dă o oarecare satisfacţie, însă mai bine nu am fi avut mâncărimea de loc. La fel, ne bucurăm să posedăm obiectele de care suntem obsedaţi, dar ar fi mai bine dacă am fi eliberaţi de ataşamentul care produce obsesia.

Note:

[1] În textul Tibetan ཉོན་མོངས (nyon mongs) ceea ce corespunde termenului sanscrit kleśa şi care cuprinde ambele sensuri. Kleśa sunt stări mentale care întunecă mintea şi determină acţiuni greşite ce aduc necazuri

[2] Pratītyasamutpāda (tib. རྟེན་ཅིང་འབྲེལ་བར་འབྱུང་བ, rten cing 'brel bar'byung ba), (flux cauzal amorf, producţie dependentă), principiu care afirmă că tot ce se află în această lume are o cauză şi este intercondiţionând alte fenomene. [n.t.].

[3] Sau cele 12 cauze (sk. nidāna, tib. གཞི་ཡིན་པ, ghzi yin pa). Cele 12 condiţii ale existenţei care se înlănţuie în legea cauzei şi efectului.[n.t] Vezi învăţăturile lui Geshe Rabten despre cele 12 legături  [n.e.]

[4] Acestea sunt ignoranţa, necunoaşterea cauzei suferinţei care duce la acţiune, care conduce la conştiinţa condiţionată care are nevoie certitudini exprimate prin nume sau formă. Formele ne leagă de cele şase mijloace de percepţie (ochi, urechi, nas, limbă corp şi minte) care ne mijlocesc contactul cu lumea exterioară ce duce prin senzaţii la emoţii care conduc la dorinţă. Din dorinţă se naşte ataşamentul care ne condiţionează devenirea ce declanşează naşterea căreia îi urmează inevitabil bătrâneţea şi moartea. [n.t.]

[5] Nagarjuna, Precious Garland [Ghirlanda preţioasă], versul 169.

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.