Anul acesta Yongey Mingyur Rinpoche, instructor de meditaţie la mănăstirea Tergar din Bodhgaya, s-a retras în sihăstrie. In scrisoarea de despărţire adresată discipolilor, el le dădea următorul sfat:
Soluţia este de a practica în miniatură ceea ce el face deja: sihăstria, sau mai precis, în cazul nostru, sihăstria în concediu. Când auzim de sihăstrie, vedem un bărbos care trăieşte în singurătate deplină şi se chinuie în mizerie toată viaţa. Însă în limbile vorbite în ţările budhiste, cuvântul are conotaţii mai blânde, legate de liniştea sufletească. În engleză, retreat înseamnă "retragere" sau "refugiu". În sanscrită, varṣā înseamnă şi anotimp ploios, o perioadă fără munci agricole şi de reculegere, cam aşa cum erau la noi iernile pe vremuri. În chineză, termenul este explicit clar: cuvântul 安居 (ānjū) este format din ideogramele 安 - linişte, calm şi 居 - adăpost. Sensul este, prin urmare, "retragerea într-un adăpost liniştit". În privinţa duratei, tradiţia budhistă stabileşte ca sihăstria să dureaze cel mult trei ani (cu foarte rare excepţii) după care practicantul revine printre oameni. În cazul nostru, al laicilor, trei zile sunt suficiente. Însă trei zile în care să lăsăm la o parte toate obişnuinţele şi confortul şi, mai ales nevoia impetuasă de a avea şi păstra trăiri. Trei zile în care să hotărâm că "mai puţin" e mai bine decât "mai mult".
"Tot ceea ce căutaţi - fericire, mulţumire şi linişte sufletească - toate acestea se află lângă voi, chiar acum. Conştiinţa noastră profundă este pură şi bună. Singura problemă este că suntem prinşi de bucuriile şi necazurile vieţii şi nu ne găsim timp ca să ne oprim şi să luăm în seamă ceea ce deja avem. Nu uitaţi să vă faceţi loc în viaţă şi pentru a recunoaşte bogăţia firii voastre în esenţa ei, pentru a vedea puritatea fiinţei voastre şi pentru a permite calitaţilor ei înnăscute - iubire, compasiune, şi înţelepciune- să iasă la suprafaţa. Îngrijiţi această recunoaştere ca pe o plantă tînără. Lăsaţi-o să crească şi să înflorească."Ceea ce ne sfătuieşte Mingyur Rinpoche, este să alocăm timp observării noastre, adică meditaţiei şi să ne izolam de factorii care ne-ar angrena în trăirile cotidiene.
Soluţia este de a practica în miniatură ceea ce el face deja: sihăstria, sau mai precis, în cazul nostru, sihăstria în concediu. Când auzim de sihăstrie, vedem un bărbos care trăieşte în singurătate deplină şi se chinuie în mizerie toată viaţa. Însă în limbile vorbite în ţările budhiste, cuvântul are conotaţii mai blânde, legate de liniştea sufletească. În engleză, retreat înseamnă "retragere" sau "refugiu". În sanscrită, varṣā înseamnă şi anotimp ploios, o perioadă fără munci agricole şi de reculegere, cam aşa cum erau la noi iernile pe vremuri. În chineză, termenul este explicit clar: cuvântul 安居 (ānjū) este format din ideogramele 安 - linişte, calm şi 居 - adăpost. Sensul este, prin urmare, "retragerea într-un adăpost liniştit". În privinţa duratei, tradiţia budhistă stabileşte ca sihăstria să dureaze cel mult trei ani (cu foarte rare excepţii) după care practicantul revine printre oameni. În cazul nostru, al laicilor, trei zile sunt suficiente. Însă trei zile în care să lăsăm la o parte toate obişnuinţele şi confortul şi, mai ales nevoia impetuasă de a avea şi păstra trăiri. Trei zile în care să hotărâm că "mai puţin" e mai bine decât "mai mult".
