Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (V)

V

Când ceilalţi, din invidie,
Mă vor agresa cu insulte, defăimări şi dispreţ,
Mă voi lăsa înfrânt imediat,
Oferindu-le victoria. 

Când suntem insultaţi, ponegriţi sau criticaţi spunându-ni-se că suntem incompetenţi şi neştiutori, avem tendinţa de ne înfuria şi de a contrazice. Nu trebuie să reacţionăm astfel.
Dimpotrivă, ar trebui să acceptăm cu umilinţă şi toleranţă ceea ce ni se spune.
Referitor la versul care spune că trebuie să acceptăm înfrângerea şi să oferim victoria celorlalţi, se deosebesc două categorii de situaţii. Pe de o parte, dacă suntem obsedaţi de bunăstarea noastră şi avem motivaţii egoiste, ar trebui să acceptăm înfrângerea şi să cedăm victoria chiar dacă ne este pusă viaţa în joc. Însă, dacă miza este bunăstarea celorlalţi, trebuie să ne străduim şi să luptăm pentru ceilalţi, fără a accepta sub nici o formă înfrângerea.

Unul dintre cele 46 de făgăduinţe [1] din corpul secund al jurămintelor unui bodhisattva cere acestuia ca, atunci când cineva face o faptă foarte gravă, să intervină imediat cu orice mijloace posibile pentru a-l opri [2]. Această făgăduinţă şi ideea de a ceda victoria par în contradicţie, însă nu este aşa. Regula de comportament pentru bodhisattva se referă la situaţia în care ne preocupăm de binele celorlalţi: dacă cineva face ceva extrem de dăunător, este greşit să nu se ia măsurile pentru a-l opri.

Astăzi, în societatea competitivă în care trăim, sunt deseori necesare atitudini defensive ferme, dar motivul lor nu trebuie să fie unul egoist, ci un sentiment larg de bunăvoinţă şi compasiune faţă de semeni. Este corect să acţionăm mânaţi de asemenea atitudini pentru a-i salva pe ceilalţi din acţiuni ce le aduc karma negativă.

Întrebare: Pe a cu judecată să ne bazăm când decidem dacă e necesar sau nu să acţionăm dur? Putem conta pe propria noastră percepţie? 

Dalai Lama: E complicat. Atunci când decidem dacă cedăm victoria celorlalţi trebuie mai întâi să vedem dacă această renunţare le va face bine măcar temporar. De asemenea trebuie văzut şi ce efect va avea această cedare a victoriei în viitor asupra puterii dumneavoastră de a-i ajuta pe ceilalţi. Uneori este posibil ca făcând acum ceva dăunător celorlalţi să dobândiţi anumite merite care să vă permită să faceţi mult mai mult bine în viitor. Şi acest aspect trebuie să îl luaţi în considerare. 

Aşa cum scrie în Bodhicaryavatara, trebuie să cercetaţi, atât la suprafaţă, cât şi în adâncime, dacă beneficiile acţiunilor interzise nu întrec neajunsurile. Când este greu de comparat, verificaţi-vă motivaţia. În Shiksa-Samuccaya, Shantideva spunea că beneficiile unei fapte făcute cu bodhicitta întrec deficienţele. Cu toate că este important, uneori este greu de găsit linia ce desparte ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să facem, motiv pentru care vom recurge la scripturi, căutând explicaţii. Scripturile inferioare [3] interzic anumite acţiuni în timp ce scripturile superioare îl permit. Cu cât ştiţi mai mult despre subiect cu atât vă va fi mai uşor să alegeţi calea cea bună în fiecare situaţie. [4]

[1] O făgăduinţă (sdom pa,སྡོམ་པ) este o formă subtilă a continuumului mintal, care modelează comportamentul. Este o reţinere de la o faptă nevrednică (kha na ma tho ba, ཁ་ན་མ་ཐོ་བ་), care este fie natural distructivă (rang-bzhin-gyi kha-na ma-tho-ba, རང་བཞིན་གྱི་ ཁ་ན་མ་ཐོ་བ་de exemplu, crima) fie interzisă de către Buddha (bcas-pa'i kha-na ma-tho-ba, བཅས་པའི་ ཁ་ན་མ་ཐོ་བ ,de exemplu interdicţia dea mânca dupămasa în scopul a păstra mintea clară pentru meditatţie de noapte sau dimineaţă) devoţilor care urmăresc atingerea unui anumit scop spiritual. Făgăduinţele unui bhodisattva (byang-sems sdom-pa, བྱང་སེམས་ སྡོམ་པ) sunt reţineri de la două categorii de acţiuni în scopul atingrii iluminării şi pentru a face bine celorlalţi. Acestea sunt: a) Optsprezece acţiuni grave care duc la prăbuşire (byang-sems kyi tsa-ltung, བྱང་སེམས་ ཀྱི་ ཙ་ ལྟུང་) şi b) 46 de acţiuni greşite (nyes-byas, ཉེས་བྱས་). Acestea din urmă se împart la rândul lor în şase categorii în conformitate cu cele şase atitudini esenţiale: 1) generozitate, 2) autodisciplină etică, 3) toleranţă răbdătoare, 4) perseverenţă voioasă (entuziasm pozitiv), 5) stabilitate mentală (concentrare) şi 6) discernământ în cunoştinţe (înţelepciune).
[2] Care se adresează enoriaşilor simpli, iar cele superioare călugărilor avansaţi. [n.t.]

[3] Este cea de şaisprezecea făgăduinţă din corpul al doilea: „Făgăduinţa de a opri fapta negativă a cuiva chiar cu agresivitate dacă este necesar”. [Vezi] Lama Yeshe & Lama Zopa Rinpoche. The Bodhisattva’s Precepts: Golden Ornament of the Fortunate Ones, Pleasing All Sentient Beings. Kopan Monastery, 1974. [n.e.
[4] Vezi A Guide to the Bodhisattva Way of Life, [Bodhicaryavatara, n.t.] Chapter 5, şi Shantideva, Shiksa-Samuccaya: A Compendium of Buddhist Doctrine, translated by Cecil Bendall & WHD Rouse; Delhi: Motilal Banarsidass, 1971. [n.e.].

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.