Baba Rampuri depre limitele noastre în a înţelege India

Am avut ocazia să văd zeci de feţe ale turiştilor occidentali după prima lor baie în "realităţile" Indiei - de regulă o plimbare pe străzile oraşului unde aterizau - New Delhi sau Calcutta. Deveneau brusc taciturni şi preocupaţi. Chiar dacă vizitaseră obiective turistice fermecătoare şi exotice, încântarea lor era umbrită. Entuziasmului de la urcarea în avion, îi lua locul stupoarea, indignarea, atât cât mai aveau energie, şi, nemărturisită, teama. Teama că şi lor li s-ar putea întâmpla să ajungă să trăiască aşa. "Când m-am culcat aseară, mi-a fost teamă să nu mă trezesc dimineaţă, în stradă, un ricşar care s-a visat profesor" mărturisea un important om de cultură român.

Este, inevitabil, primul şoc, prima ciocnire de valori, a noastră, occidentali bine hrăniţi, şamponaţi şi dependenţi de confort, care nu înţelegem de ce aici, lumea este fundamental diferită de cea de acasă. Supuşi unui asemenea stres cultural, unii eşuează în dispreţ şi îşi vor continua sejurul dezinfectându-se sistematic în aşteptarea întoarcerii în "civilizaţie" şi adunând amintiri (şi fotografii) demne de documentarul Shocking Asia. Ceilalţi trec mai departe, fără a fi scutiţi de recidive, deoarece cele trei valori ale civilizaţiei occidentale - curăţenie, hrană şi confort - ne sunt (tot mai) adânc inoculate în fiinţa noastră. 

Acesta este primul nivel sau prima barieră în perceperea şi cunoaşterea Indiei. Însă nu singura. Baba Rampuri, care a fost acceptat în unele dintre cele mai esoterice arii ale spiritualităţii indiene, vorbeşte în această scurtă prelegere de multe alte bariere culturale în pătrunderea spiritualităţii indiene, în fapt forme mai puţin sau mai mult subtile ale ignoranţei (avidyā) noastre.