Despre yoga lui Patanjali s-a scris enorm, Eliade, de exemplu, are o carte extrem de laborioasă pe această temă. Însă, până la urmă, toate încearcă să (sur)prindă în conceptualizări occidentale o experienţă orientală. E ştiinţific, e exact, dar prea complicat. Yoga Sutra conţine doar 196 de aforisme, explicaţiile şi notele, inevitabil, sute de pagini. Acolo, în Asia, o asemenea învăţătură se şoptea la ureche, transmiterea nu putea dura săptămâni. Este prin urmare un alt fel de gândire, de existenţă, este ceva firesc, trăit. Pentru noi, conştietizarea firescului este prilej de comedie. Jourdain, care află că de o viaţă vorbeşte în proză. Acolo poate fi prilej de salt spiritual. Am tradus această prelegere fiindcă este extraordinară simplitatea cu
care reuşeşte să limpezească o filosofie religioasă şi o practică, pe
care noi, occidentalii, o percepem foarte complexă, dar şi pentru că este o introducere în modul de a rezona indian. Baba Rampuri este un cetăţean american care a trăit în India din 1970, devenind primul străin iniţiat în ordinul yoghic Naga Sannya. Acum e guru, şi dă învăţătură mai multor discipoli. A trăit în ambele lumi în modul cel mai profund şi este prin urmare în măsură să "traducă" sensurile cele mai adânci. Urmând tradiţia care l-a adoptat, el nu explică ci descrie ceea ce este yoga în viziunea lui Patanjali, iar cunoscându-ne năravurile, ne îndrumă şi nu ne lasă pradă stereotipiilor noastre occidentale, subliniind ce nu trebuie să gândim (neti, neti).
0 gânduri:
Scrieţi-vă gândurile: