Bucuria vieţii simple

Interviu acordat  de Somendra Chandra Nandy nepotul maharajahului de Cossimbazar.

Printre articolele pe care Mircea Eliade le-a scris despre India există câteva dedicate lui Maindra Chandra Nandy, maharajahul de Cossimbazar.

Amintiri despre Mircea Eliade şi Maitreyi Devi

Publicat în suplimentul revistei Timpul, nr. 6-7/2008, pag. 4.

Pabitra Sarkar e pensionar, dar vizitează aproape zilnic universitatea la care a predat. Face parte din generaţia de intelectuali ai Bengalului care s-a format în anii şaizeci-şaptezeci la mari universităţi americane, ca să renunţe apoi la bunăstarea occidentală şi să se întoarcă la marea iubire: Calcutta. A facut masteratul şi am obţinut diploma de doctor în lingvistică la Chicago, după care am predat Universitatea Minesotta din Mineanapolis. Apoi s-a întors în oraşul bucuriei şi predat mai întâi la universitatea Jadavpur, încheindu-şi cariera universitară ca vicecancelar al universităţii Rabindra Bharati, o universitate situată în casa lui Tagore. La aceasta universitate a îndeplinit funcţia de vicecancelar timp de şapte ani, din 1990 până în 1997. Acum, urmând tradiţia intelectualilor indieni, scrie despre lingvistică, teatru, muzică uneori şi cărţi pentru copii.

În 1973 studia cu o bursă Fulbright la Universitatea din Chicago. Acolo l-a cunoscut pe Mircea Eliade şi a fost martorul întâlnirii acestuia cu Maitreyi. Când a aflat ca sunt român mi-a comunicat dorinţa sa de a-mi povesti amănunte despre acest eveniment care avea să determine apariţia unui roman de dragoste care nu a fost uitat nici astăzi de cititorii bengalezi: Na Hanyate - Dragostea nu moare. A urmat o discuţie despre Maitreyi şi întâlnirea ei cu Mircea Eliade la Chicago pe care o voi reproduce în acest interviu.

Când aţi întâlnit-o prima dată pe Maitreyi Devi?

Maitreyi s-a făcut cunoscută în Bengal datorită memoriilor sale biografice despre Rabintranath Tagore.

Un poem de Dalai Lama: Paradoxul vremurilor noastre

Poemul, care este atribuit lui Dalai Lama, l-am cumpărat dintr-un magazin de suveniruri. In India se vând imprimeuri ce pot fi atârnate pe perete şi care conţin cuvinte de înţelepciune al unui guru scrise în formă de poem. În McLeod Gaunj, unde se află sediul Guvernului Tibetan in Exil, învăţator este, incontestabil ,  Prea Sfinţia Sa. Nu am reuşit să aflu unde le-a rostit sau le-a scris. In Asia, cum era şi la noi în vechime, există obiceiul ca învăţăceii să atribuie gânduri proprii gurului, poate din dorinţa de a le conferi mai multă credibilitate (zicem noi, occidentalii), dar şi ca ofrandă (svaha), cât şi dintr-o logică a iniţierii: de vreme ce guru este cel ce îl inspiră pe învăţăcel, spiritual privind, înţelepciunea învăţăcelului aparţine, oarecum,  gurului - este ca şi cum acesta ar vorbi prin discipol. Apoi, după ce aceste cuvinte de înţelepciune intră în circulaţie, pot apărea şi legende despre cum le-a spus guru în cutare loc, sau cutare situaţie. Mă alătur şi eu mulţimii şi vă transmit acest poem fără referinţele bibliografice care s-ar cuveni, impresionat de limpezimea amară cu care este oglindită o criză a umanităţii mult mai gravă decât cea economică, criza spirituală. M-aş bucura dacă aţi adăuga un comentariu...

Paradoxul vremurilor noastre

Avem case tot mai mari, dar familiile ne sunt tot mai mici,
Mai mult confort, dar mai puţin timp.
Avem mai multe diplome, dar mai puţină raţiune;
mai multă ştiinţă, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi, dar şi mai multe probleme;
mai multe medicamente, dar sănătate mai precară.

Am fost până la Lună şi înapoi,
dar ne e greu să traversăm strada
ca să-l cunoaştem pe noul vecin.

Am fabricat computere tot mai puternice
care stochează tot mai multă informaţie
ce se distribuie în mai multe copii ca niciodată,
şi, totuşi, comunicăm mai puţin.

Excelăm în cantitate
şi neglijăm calitatea.

Acestea sunt vremurile fast food-ului
şi ale digestiei lente;
ale oamenilor înalţi la stat
dar scurţi la suflet,
a profiturilor consistente şi a relaţiilor umane superficiale.

Este vremea când se pun multe în fereastră,
dar casa e goală.

Sfinţia Sa, al XIV-lea Dalai Lama

Sutra lui Buddha al Vindecării

Mantra cântată de Khenpo Pema Chopel Rinpoche

Ştim cu toţii că trăim în stres. De asemenea, ştim prea bine că stresul excesiv îmbolnăveşte. Totuşi, atunci când ne ajunge suferinţa unei boli, ne grăbim să vindecăm organele şi ţesuturile, sau să echilibrăm energiile şi să purificăm organismul, dacă suntem încrezători în medicinile tradiţionale. Cauza, însă, rămâne. Stressul chiar creşte, prin adăugarea grijilor, durerii şi temerilor cauzate de boală, cu atât mai paralizante şi mai nocive, cu cât aceasta e mai gravă. Cu cât suntem mai bolnavi, cu atât suntem mai predispuşi bolii. Putem recunoaşte în acest cerc vicios principiul existenţial al Samsarei, şi anume că totul se petrece în mintea noastră. Deducem şi "tratamentul": meditaţia. În starea de Shamadi vindecarea vine de la sine. Hagiografia budistă descrie multe asemenea vindecări.

Dar, ce pot face cei foarte mulţi care sunt incapabili sa atingă această stare, laicii care nu posedă vocaţia meditaţiei?

Gāyatrī Mantra

Gāyatrī este considerată mama tuturor zeilor vedici, dar şi o personificare a realităţii imuabile, de dincolo de această lume, a manifestărilor. Forme şi reîncarnări divine ale zeiţei Gāyatrī sunt Āditi, Lakṣmī, Pārvatī şi Sarasvatī. Gāyatrī Mantra a fost citată în Rig Veda (3.062.10), scrisă cu cca. 3000 de ani în urmă, însă a fost transmisă oral cu multe generaţii în urmă. Gāyatrī Mantra este considerată ca fiind mantra supremă. Ea conferă energii solare acelora care o recită, cât și faptelor lor ulterioare. Prin urmare, toate acțiunile de bun augur încep cu Gāyatrī Mantra. Încep și eu postările pe acest bolg cu această mantra, dar nu neapărat din dorința de a atrage auspicii favorabile, ci dintr-un motiv mai personal. Am ascultat pentru prima dată mantra în forma pe care v-o prezint aici, cântată de Anuradha Paudwal. Eram în Dharamsala, căutam un chioșc de la care să cumpăr o sticlă de apă, cu neliniștea plecării curgând prin vine. Autobuzul cu care călătoream la New Delhi urma să plece în câteva minute. Cântecul ce se insinua prin zgomotul scuterelor era surprinzător, neobișnuit, poate și pentru că melodia hindusă nu se potrivea cu orașul populat cu tibetani. Venea dintr-o ceainărie minusculă, dar cu un aspect cu pretenții de bar occidental. Întrebând barmanul, acesta ridică din umeri - era tibetan. Lămuririle au venit de la unul dintre clienți, cel pe care barmanul, îndatoritor, mi-l recomandase. Recunosc, nu am reținut nimic din expunerea sa, copleșit fiind între teama de a nu pierde autobuzul și jena de a-l întrerupe, așa că voi cita opinia competentă a lui Swami Sivananda, maestrul yoghin al lui Mircea Eliade. Îmi amintesc doar bucuria și însuflețirea cu care acesta, un adolescent cu o costumație occidentală exagerată, împrumutată parcă din garderobele unui studio din Bollywood, îmi vorbea despre sfințenia mantrei și valoarea cântăreței. Mult mai târziu după acest episod, mi s-a cristalizat un gând care a devenit o cheie către spiritualitatea acestei lumi: paradoxal, deși credinciosul se străduieşte să întrerupă șirul suferințelor karmice și să evadeze din această lume a manifestărilor -Samsara, el respectă și iubește aceste manifestări, fiindcă vin de la Divinitate. Deduc de aici că Samsara nu este lumea care ne înconjoară, Samsara e în mintea noastră.

Aum Bhur Bhuvah Swah,
Tat Savitur Varenyam
Bhargo Devasya Dhimahi,
Dhiyo Yo Nah Prachodayat

Traducerea în limba română ar fi:
Să medităm la gloria lui Dumnezeu
Care a creat Cerul si Pământul.
Lui să ne rugăm,
Celui care curăţă de păcate şi ignoranţă,
Mintea spre adevăr să ne-o lumineze.

Swami Sivananda despre Gāyatrī Mantra (1887 - 1963)

"Dintre toate mantrele, cea mai puternică este Marea Mantra a Gāyatrīei. Este viaţa şi sprijinul fiecărui hindus. Este sprijinul fiecărui căutător al Adevărului, care crede în ea indiferent de castă, religie, ţară sau sectă. Nu contează decât credinţa şi puritatea inimii celui care o recită. Gāyatrī Mantra este o armură spirituală impenetrabilă, o fortăreaţă care îi protejează pe cei ce o recită, permiţându-le să se unească cu Divinitatea, şi îi binecuvântează cu strălucirea iluminării spirituale. Repetând regulat câteva mala [1] zilnic, aceasta va atrage asupra voastră auspicii favorabile.

Este greşit să credem că această mantra este destinată doar castei ortodoxe a brahmanilor. Ea este universală fiindcă este o rugăciune pentru lumină adresată Spiritului Suprem atotputernic, este cu adevărat lumina transcendentală călăuzitoare destinată umanităţii.

Soarele de care vorbeşte Gāyatrī Mantra este tat savitur, Măreţul Soare, absolutul şi impersonalul Brahman. De aceea Gāyatrī Mantra este cea mai măreaţă dintre mantre, iar zeul care oficiază este însuşi Para-Brahman. Totuşi, ea poate fi de folos şi altor aspiranţi. Teja lui Brahmachari, prosperitatea lui Grihastha şi tăria şi mângâierea lui Vaanaprastha se sprijină pe Gāyatrī Japa. Dacă eşti cinstit, sincer şi ai credinţă, viaţa ta va fi binecuvântată.

Dragi aspiranţi! Realizaţi puterea miraculoasă a acestei mantra, valoarea acestei moşteniri şi nu neglijaţi divina Shakti pe care ne-au transmis-o rishi din vechime. Începeţi ziua cu Gāyatrī Japa şi veţi simţi puterea pe care v-o dă. Recitaţi fără întrerupere o mala din Gāyatrī Mantra zilnic. Vă va feri de primejdii, vă va da putere să depăşiţi obstacolele şi veţi atinge culmea puterii, liniştii şi fericirii.

Dumnezeu spune în Vede Samano Mantraha: «Să fie o mantra bună la toate», şi acea mantra este Gāyatrī. Dacă învăţătura secretă a Upanishadelor este esenţa celor patru Vede, Gāyatrī Mantra, cu cele trei Vyahritis (Bhur, Bhuva, Svaha), este esenţa Upannishadelor. Gāyatrī este mama Vedelor şi cea care şterge toate păcatele. Nu este nimic mai purificator pe Pământ decât Gāyatrī Mantra. Ea are aceleaşi efecte ca şi recitarea Vedelor şi Anga, împreună. Doar această mantra, recitată sincer şi cu conştiinţă clară, aduce eliberarea de ciclul morţii şi al renaşterii."

---

Referinţe

Rig Veda, a metrically restored text, edited by Barend A. van Nooten and Gary B. Holland, Harvard Oriental Series, vol. 50.

Rig Veda, Ralph T.H. Griffith, Translator.

Sadguru Sant Keshavadas, Gayatri, the Hightest Meditation, Motilal Banarsidass Publ., 1991.

Note

[i]1 Mala= un grup de 108 repetări ale mantrei.