Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VIII)

Astfel, nepângărit de superstiţiile

Celor opt griji lumeşti [1],

Recunoscând toate fenomenele ca fiind iluzorii,

Fie ca să fiu eliberat de robia ataşamentelor.

Această strofă se referă la înţelepciune. Toate practicile descrise până aici trebuie ferite ca să nu fie pătate de superstiţiile celor opt dharme lumeşti. Aceste opt [dharme] pot fi descrise ca albe, negre sau gri.[2] Cred că e suficient să explic această strofă din punctul de vedere al practicilor efectuate, fără lăsa să fie pătate de concepţii greşite ale unui ataşament faţă de existenţa reală – superstiţiile celor opt dharme.[3]

Cum evităm să pătăm practica?

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VII)

VII

Pe scurt, voi oferi direct şi indirect orice beneficiu şi fericire

Pentru toate [fiinţele,] mamele mele,

Iar în secret voi lua asupra mea

Toate acţiunile dăunătoare şi suferinţele lor.

Această strofă se referă la practica de a lua asupra noastră toate suferinţele celorlalţi, dăruindu-le, în acelaşi timp, din dragoste şi compasiune, toată fericirea noastră.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VI)

VI

Când cineva căruia i-am făcut bine,
Sau în care mi-am pus speranţe mari,
Mă răneşte cumplit,
Îl voi privi ca pe învăţătorul meu.

De obicei recunoştinţă din partea celor cărora le-am acordat un ajutor deosebit, iar, dacă ei ne răspund cu ingratitudine, aven tendinţa să ne mâniem. În asemenea situaţii nu trebuie să ne supărăm ci să exersăm răbdarea. Mai mult, să îi privim pe aceşti oameni ca învăţători care ne testează răbdarea şi să îi respectăm pentru aceasta. Acest vers conţine toată învăţătura Bodhicaryavatara despre răbdare.[1]

[1] Vezi A Guide to the Bodhisattva Way of Life, Chapter 6 [n.e.] (Bodhicaryavatara, n.t.)

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

 

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (V)

V

Când ceilalţi, din invidie,
Mă vor agresa cu insulte, defăimări şi dispreţ,
Mă voi lăsa înfrânt imediat,
Oferindu-le victoria. 

Când suntem insultaţi, ponegriţi sau criticaţi spunându-ni-se că suntem incompetenţi şi neştiutori, avem tendinţa de ne înfuria şi de a contrazice. Nu trebuie să reacţionăm astfel.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (IV)

IV

Ori de câte ori voi întâlni o persoană cu atitudine rea [1],

Care este copleşită de energie negativă şi suferinţă,

[O voi sprijini] cu drag, preţuind-o

Ca şi când aş fi găsit o comoară neasemuită.

Noi obişnuim să evităm persoanele care au o fire crudă, brutală, răutăcioasă, sau neplăcută. În asemenea situaţii, grija noastră iubitoare faţă de semeni e predispusă să scadă. În loc să ne înăsprim inima, gândindu-ne cât de rea o asemenea persoană, ar trebui să o privim ca pe un obiect cu totul deosebit al iubirii şi compasiunii noastre, şi să o preţuim ca pe o comoară ascunsă.

Notă:

[1] A nu se înţelege că persoana este fundamental rea şi că nu se poate schimba, ci este vorba doar de comportamentul ei. [n.e.]

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (III)

III

Atent la acţiunile mele,

Când amăgiri sau emoţii perturbatoare vor apărea în mintea mea [1],

Punând în pericol pe mine sau pe ceilalţi,

Le voi înfrunta şi îndepărta fără întârziere.

Dacă ne contemplăm mintea în momentul când suntem foarte egoişti şi preocupaţi de propria persoană ignorându-i pe ceilalţi, vom observa că

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (II)

II

Ori de câte voi fi cu alţii,
Mă voi considera cel mai inferior dintre toţi,
Şi, din adâncul inimii mele,
Îi voi respecta pe ceilalţi ca superiori.

Indiferent în preajma cui ne aflăm deseori gândim: „sunt mai puternic decât el”, sau „sunt mai frumoasă decât ea”,

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (I)

I
Din dorinţa de a atinge iluminarea,
Şi pentru binele tuturor fiinţelor,
Care sunt mult mai preţioase decât nestemata care îndeplineşte dorinţele,

Voi practica fără întrerupere, sprijinindu-le cu drag.

Cu toţii vrem să fim fericiţi şi să ne eliberăm de suferinţă. În această privinţă suntem cu toţii la fel. Totuşi,

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama

Sfinţia Sa, Dalai Lama transmis această învăţătură la Dharamsala, în 7 octombrie 1981. A fost tradusă de Alexander Berzin, explicată de Lama Zopa Rinpoche, editată de Nicholas Ribush şi publicată pentru prima dată într-o broşură suvenir pentru a doua sărbătorire a dharmei la Tushita Mahayana Meditation Centre, care a avut loc între 5 şi 8 noiembrie 1982, la New Delhi. Apoi a fost publicată în revista Teachings From Tibet în 2005. Opt strofe pentru transformarea gândului

Haiku

Nisip în palmă.
Strâng tare, dar tot curge
în vastul deşert.

A hand full of sand.
I squeeze but it trickles
back to the desert.


 

Un poem de Dalai Lama: Paradoxul vremurilor noastre

Poemul, care este atribuit lui Dalai Lama, l-am cumpărat dintr-un magazin de suveniruri. In India se vând imprimeuri ce pot fi atârnate pe perete şi care conţin cuvinte de înţelepciune al unui guru scrise în formă de poem. În McLeod Gaunj, unde se află sediul Guvernului Tibetan in Exil, învăţator este, incontestabil ,  Prea Sfinţia Sa. Nu am reuşit să aflu unde le-a rostit sau le-a scris. In Asia, cum era şi la noi în vechime, există obiceiul ca învăţăceii să atribuie gânduri proprii gurului, poate din dorinţa de a le conferi mai multă credibilitate (zicem noi, occidentalii), dar şi ca ofrandă (svaha), cât şi dintr-o logică a iniţierii: de vreme ce guru este cel ce îl inspiră pe învăţăcel, spiritual privind, înţelepciunea învăţăcelului aparţine, oarecum,  gurului - este ca şi cum acesta ar vorbi prin discipol. Apoi, după ce aceste cuvinte de înţelepciune intră în circulaţie, pot apărea şi legende despre cum le-a spus guru în cutare loc, sau cutare situaţie. Mă alătur şi eu mulţimii şi vă transmit acest poem fără referinţele bibliografice care s-ar cuveni, impresionat de limpezimea amară cu care este oglindită o criză a umanităţii mult mai gravă decât cea economică, criza spirituală. M-aş bucura dacă aţi adăuga un comentariu...

Paradoxul vremurilor noastre

Avem case tot mai mari, dar familiile ne sunt tot mai mici,
Mai mult confort, dar mai puţin timp.
Avem mai multe diplome, dar mai puţină raţiune;
mai multă ştiinţă, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi, dar şi mai multe probleme;
mai multe medicamente, dar sănătate mai precară.

Am fost până la Lună şi înapoi,
dar ne e greu să traversăm strada
ca să-l cunoaştem pe noul vecin.

Am fabricat computere tot mai puternice
care stochează tot mai multă informaţie
ce se distribuie în mai multe copii ca niciodată,
şi, totuşi, comunicăm mai puţin.

Excelăm în cantitate
şi neglijăm calitatea.

Acestea sunt vremurile fast food-ului
şi ale digestiei lente;
ale oamenilor înalţi la stat
dar scurţi la suflet,
a profiturilor consistente şi a relaţiilor umane superficiale.

Este vremea când se pun multe în fereastră,
dar casa e goală.

Sfinţia Sa, al XIV-lea Dalai Lama