Nagarjuna despre prezenţă

Sunt deja aici

înainte de a vedea, de a gusta şi de a simţi?

Dacă nu [ar fi aşa] cum aş putea vedea, gusta, şi simţi?

Cum aş putea şti dacă sunt aici sau nu?

Dacă aş putea fi aici fără aceste [trăiri],

[şi] ele ar putea fi aici fără mine.

Eu le dezvălui, dar şi ele mă dezvăluie pe mine.

Cum aş putea fi aici fără ele?

Cum ar putea fie ele aici fără mine?

Eu nu sunt încă aici

până nu am această experienţă.

Văzul dezvăluie doar privitorul,

Gustul doar gustătorul,

Simţământul doar simţitorul.

Dacă nu sunt aici înaintea lor

pot fi [măcar] înaintea uneia din ele?

Poate privitorul să guste?

Poate gustătorul să simtă?

Dacă acestea ar putea diferi [astfel]

eu [nu aş fi unul ci] aş fi nenumăraţi.

Nu sunt legat de elemente

deci pot vedea, gusta şi simţi nedezvăluit.

Dacă eu, căruia îi aparţin aceste [trăiri]

nu pot fi aflat,

cum pot fi ele aflate?

Nu le preced,

nici nu sunt [sincron] cu ele,

nici nu le urmez.

Lasă să treacă "Eu sunt".

Lasă să treacă "Eu nu sunt".

Nagarjuna despre schimbare

Dacă ceva are o esență -
cum s-ar putea schimba vreodată
în altceva?

Un lucru nu se schimbă în altceva -
tineri nu îmbătrânesc,
vârsta nu  îmbătrânește.

Dacă ceva s-a schimbat în altceva -
lapte ar fi unt,
sau untul nu ar fi lapte.

Acolo unde ar fi o urmă de ceva,
ar fi şi o urmă de vid.
Acolo unde nu este nici o urmă de nimic,
nu va exista nici urma vidului.

Buddha spune [că] vidul
este renunțarea la opinii.
Cei care cred în vid
sunt incurabili. 

Nagajuna.

Matthieu Ricard despre fericire

Cum dobândim fericirea şi cum o păstrăm? Din ce se constituie ea? Aceste întrebări, fundamentale umanităţii, sunt începutul, rădăcina filozofiei, religiei şi psihologiei buddhiste. Matthieu Ricard este unul dintre cei mai competenţi în a traduce această gândire orientală pe înţelesul şi simţirea occidentalilor, fiindcă a trăit din plin în ambele lumi. Fiu al unui filozof proamerican şi al unei artiste plastice avangardiste, Matthieu Ricard ar fi putut deveni un reputat om de ştiinţă în domeniul biologiei. La 26 de ani, era deţinătorul unei diplome de doctor în genetică moleculară, îndrumat fiind de François Jacob, laureat al Premiului Nobel în medicină. Totuşi, la această vârstă, se retrage într-o mănăstire buddhistă din Nepal, dedicându-şi viaţa meditaţiei. Nici viaţa sa de călugăr nu a fost una mediocră, devenind discipolul apropiat al lui Dilgo Khyentse, ce avea să devină conducătorul şcolii Nyigma, o importantă sectă a buddhismului tibetan. În 2003 a scris cartea Plaidoyer pour le bonheur, tradusă şi în limba română cu titlul Fericirea. Un drept cu care ne naştem, o cale de a-l valorifica. Prelegerea de faţa, ţinuta cu un an mai târziu la conferinţele TED, prezintă liniile de forţă ale cărţii dar şi a psihologiei buddhiste.