Observ că multora dintre noi le e frică de linişte. Recurgem întotdeauna la ceva
– text, muzică, radio, televiziune sau gânduri – ca să umplem spaţiul. Dacă
liniştea şi spaţiul sunt atât de importante pentru fericirea noastră, de ce nu
ne facem mai mult loc liber în viaţa noastră?
Unul
dintre vechii mei discipoli are un partener care este foarte binevoitor, un bun
ascultător, nu vorbeşte prea mult, dar acasă simte mereu nevoia de a ţine
televizorul sau radioul deschis şi are mereu o revistă în faţă când ia micul
dejun.
Cunosc o
femeie a cărei fiică mergea cu plăcere să mediteze la templul Zen din oraşul ei
şi o încuraja şi pe ea să i se alăture. Fiica îi spunea: „E simplu, mamă. Nu ai
altceva de făcut decât să stai aşezată pe podea; sunt şi scaune. Nu trebuie să
faci nimic. Doar stai în linişte.” Mama i-a răspuns: „Mi-e frică să fac asta”
Ne putem
simţi singuri chiar şi când suntem înconjuraţi de mulţi oameni. Există un vid
în interiorul nostru. Nu ne simţim confortabil cu acel vid, aşa că încercăm să
îl umplem sau să îl facem să dispară. Tehnologia ne oferă multe aparate care
ne permit să fim conectaţi. Suntem tot
timpul conectaţi însă continuăm să ne
simţim singuri. Verificăm e-mail-ul şi accesăm reţelele de socializare de mai
multe ori pe zi. Trimitem sau postăm mesaje, unul după altul. Vrem să dăm, vrem
să primim. Suntem ocupaţi întreaga zi în efortul conectării.
De ce ne
este atât de frică? Poate simţim un gol interior, poate un sentiment de
izolare sau de tristeţe sau de nelinişte. Poate ne simţim abandonaţi şi
neiubiţi. Poate simţim că lipseşte ceva important. Unele dintre aceste
sentimente sunt foarte vechi şi ne-au însoţit dintotdeauna, insinuate printre
toate faptele şi gândurile noastre. Având stimuli din belşug este uşor să ne
distragem de la ceea ce simţim. Însă atunci când e linişte, toate acestea devin
prezente şi clare.
Atunci
când simţim singurătate sau anxiozitate, avem obişnuinţa de a căuta distracţii,
fapt care deseori duce la o formă de consum nesănătos – fie mâncăm snack-uri fără
să ne fie foame, fie navigăm fără minte în Internet sau, tot fără minte,
citim. Respiraţia conştientă este o metodă bună de hrăni corpul şi mintea cu deplinătatea
minţii.
După o respiraţie - două în deplinătatea minţii, va scădea dorinţa de a vă
umple cu distracţii. Corpul şi mintea vi se vor reuni şi vor fi hrănite de deplinătatea
minţii în respiraţie. Respiraţia va fi tot mai relaxată, iar tensiunile din corp
vor dispărea.
Respiraţia
conştientă va deveni o pauză hrănitoare. Vă va întări deplinătatea minţii, aşa
că veţi avea calmul şi concentrarea ca să vă puteţi contempla anxietatea şi
emoţiile.
Meditaţia
ghidată este practicată încă din vremea lui Buddha. Puteţi practica următoarele
exerciţii şezând sau în mers. Dacă vă aşezaţi în meditaţie, este foarte
important să aveţi o poziţie confortabilă, iar coloana vertebrală să fie
dreaptă şi relaxată. Puteţi şedea pe o pernă, ţinând picioarele încrucişate pe
podea sau pe un scaun cu tălpile aşezate pe sol. Odată cu prima respiraţie
spuneţi în gând primul rând, iar odată cu expiraţia, al doilea, şi aşa mai
departe.
Inspirând,
ştiu că inspir.
Expirând,
ştiu că expir.
(Inspiraţie.
Expiraţie)
Inspirând,
respirația e mai profundă.
Expirând,
respiraţia e mai lentă.
(Profund.
Lent.)
Inspirând,
sunt conştient de corpul meu.
Expirând,
calmez corpul meu.
Conştient
de corp. Calmare.
Inspirând,
zâmbesc.
Expirând,
eliberez.
Zâmbet. Eliberare.
Inspirând,
sălășluiesc în prezent.
Expirând,
savurez prezentul.
Prezent.
Bucurie.
