Cum dobândim fericirea şi cum o păstrăm? Din ce se constituie ea? Aceste întrebări, fundamentale umanităţii, sunt începutul, rădăcina filozofiei, religiei şi psihologiei buddhiste. Matthieu Ricard este unul dintre cei mai competenţi în a traduce această gândire orientală pe înţelesul şi simţirea occidentalilor, fiindcă a trăit din plin în ambele lumi. Fiu al unui filozof proamerican şi al unei artiste plastice avangardiste, Matthieu Ricard ar fi putut deveni un reputat om de ştiinţă în domeniul biologiei. La 26 de ani, era deţinătorul unei diplome de doctor în genetică moleculară, îndrumat fiind de François Jacob, laureat al Premiului Nobel în medicină. Totuşi, la această vârstă, se retrage într-o mănăstire buddhistă din Nepal, dedicându-şi viaţa meditaţiei. Nici viaţa sa de călugăr nu a fost una mediocră, devenind discipolul apropiat al lui Dilgo Khyentse, ce avea să devină conducătorul şcolii Nyigma, o importantă sectă a buddhismului tibetan. În 2003 a scris cartea Plaidoyer pour le bonheur, tradusă şi în limba română cu titlul Fericirea. Un drept cu care ne naştem, o cale de a-l valorifica. Prelegerea de faţa, ţinuta cu un an mai târziu la conferinţele TED, prezintă liniile de forţă ale cărţii dar şi a psihologiei buddhiste.
